Ce cămașă tradițională purtăm și ce este de știut despre acest element de patrimoniu imaterial?
Natura mereu își face loc, chiar și printre străzile asfaltate din orașele aglomerate. La fel și credințele, tradițiile și obiceiurile străvechi românești, care s-au materializat în spațiul urban unde au fost recontextualizate.
Un astfel de exemplu este cămașa cu altiță, care în ultima perioadă a început să fie îmbrăcată și, chiar cusută, în spațiul urban. Aceasta este un element reprezentativ al patrimoniului cultural imaterial românesc și este propusă pentru a fi înscrisă în Lista Reprezentativă UNESCO a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității.
Cu ea am deschis „Întâlnirile de Tezaur” – o serie de evenimente organizate de Institutul Național al Patrimoniul, Direcția de Patrimoniu Imaterial și Cultură Tradițională, ce urmărește promovarea unor meșteșuguri tradiționale, prin organizarea de ateliere practice, în locațiile Institutului Național al Patrimoniului sau ale partenerilor. Prima întâlnire a s-a desfășurat, nu întâmplător, în preajma zilei 24 iunie de Sânziene/Drăgaică.
Am explorat cu această ocazie, împreună cu meșteri populari, etnologi și studenți ai Universității din București, Facultatea de Litere, Departamentul de Studii Cultural, simboluri și motive tradiționale vâlcene cusute pe cămășile tradiționale, culorile folosite și semnificația acestora, credințe și obiceiuri asociate Zilei de Sânziene.
De cele mai multe ori noi, urbanii, purtăm cămașa tradițională scoasă din contextul ei, ce valoare are acest gest și cu ce vine el la pachet?
La această întrebare ne-a răspuns Simona, o tânără de 30 de ani, care a venit la „Întâlnirile de Tezaur” îmbrăcată într-un costum tradițional românesc din Dobrogea, reconstituit integral chiar de ea, după un model tradițional vechi, și care mi-a povestit că în week-end se duce la Suceava unde știe că se organizează un foc de Sânziene și doamna Corina Mihăescu- coordonator al direcției de Patrimoniu imaterial și cultură tradițională.
Am înțeles cu această ocazie nevoia meșterilor de a transmite mai departe această artă dar și existența unei nevoi din partea tinerilor de apropiere de identitatea românească și de înțelegere a unor simboluri dar mai ales nevoie de a construi o punte solidă între păstrătorii de tradiție și cei care doresc să se apropie de aceasta.
