Într-o zi de sfârșit de ianuarie, vă aducem o poveste proaspătă, abia scoasă din arhive, despre istoria unui monument și despre buna încăpățânare a unor oameni care au vrut ca istoria să aibă și martori de piatră.

Astăzi se împlinesc 200 de ani de când Tudor Vladimirescu a dat citire „Proclamației de la Padeș”. Evenimentul a marcat începutul revoluției împotriva regimului fanariot și un pas important către un destin al românilor mai apropiat de Europa Occidentală. Această mișcare politică reprezenta startul unui lung proces de modernizare instituțională a Țărilor Române, vizând îmbunătățirea calității vieții populației, prin diferite tipuri de reforme.

Pentru a sărbători primul centenar al revoluției, Comitetul Școlar din Padeș a construit un monument de lemn, activând, pe cont propriu resurse locale: „Cu ocazia sărbătorirei centenarului lui T. Vladimirescu din anul 1921, am sărbătorit și noi în comuna noastră această măreață și frumoasă aminitre; cu care ocazie am ridicat în mod provizoriu un modest monument de lemn, în amintirea marelui Erou.”

Ambițiile lor erau, însă, mult mai mari. N.I Spineanu și G.C. Bratiloveanu, secretarul, respectiv președintele Comitetului Școlar Padeș, trimit în 1923 o scrisoare către Comisia Monumentelor Istorice:

„Vă rugăm a ne da concursul dvs. ca în locul monumentului de lemn să ridicăm un adevărat monument și […] un mic parc acolo, care va fi îngrijit și înfrumusețat de elevii școalei locale. Am început încă din 1921 strângerea de fonduri. S-au strâns până acum 3000 lei.”

Prin scrisoare nu se solicitau fonduri, ci intervenția pentru exproprierea terenurilor din zonă, în vederea construcției.

Solicitarea primește un refuz pe motivul că „ridicarea crucii de lemn pe Câmpia Dreptății este suficientă”, dar cei doi răspund politicos că „au toată dragostea” și sunt „hotarâți ca în orice chip” să inițieze construirea unui „adevărat monument în locul crucii de lemn” pentru care începuseră deja strângerea de fonduri.

Cei doi revin în 1927 cu o scrisoare prin care anunță că au strâns fondurile necesare și că sunt pregătiți să înceapă construcția, dar ar dori ca zona să fie declarată „loc istoric”. Comisia Monumentelor Istorice răspunde, însă, ca acest lucru se va întâmpla numai după ce monumentul va fi fost construit.

Astfel, în 1937, Comitetul Școlar Padeș trimite o adresă, îsoțită de o fotografie, către Comisia Monumentelor Istorice, prin care arată finalizarea construcției și cer recunoașterea ei ca monument public. Solicitarea este înaintată către Ministerul Culturii, pentru ca „frumosul monument ridicat pe locul de unde a plecat în 1821 Tudor Vladimirescu cu pandurii săi” să primească statutul meritat.

Așa-i că nu puteam porni mai bine Anul Tudor Vladimirescu?! Dacă v-a plăcut istorioara noastră, vor mai fi și altele!