Patrimoniul cultural imobil
Patrimoniul cultural imobil cuprinde clădiri, situri arheologice, grădini și parcuri, monumente de for public, monumente funerare, ansambluri de arhitectură, situri urbane sau rurale, ansambluri industriale sau peisaje culturale, semnificative pentru istoria unei comunități, a unei națiuni sau a întregii omeniri.
Aici sunt incluse toate monumentele clasate în Lista monumentelor istorice din România, dar și alte clădiri sau areale care nu sunt clasate, dar au valoare arhitecturală, artistică, memorială, tehnică, peisagistică sau de altă natură.
Descoperă AICI mai multe detalii despre Lista Monumentelor Istorice din România.
Dacă ai în administrare sau în proprietate o clădire despre care crezi că ar putea avea valoare de patrimoniu cultural și vrei să afli detalii despre întreținerea ei corectă, poți accesa aplicația Salva-Monument.
Patrimoniul cultural mobil
Patrimoniul cultural mobil cuprinde obiecte considerate valoaroase, ca mărturii ale modului de viață al diferitelor comunități umane și ale transformării mediului natural, din cele mai vechi timpuri și până în prezent. Aici se încadrează o varietate de obiecte, incluzând opere de artă, obiecte de cult, unelte, cărți, hărți, monede, timbre, instrumente, sau alte artefacte rezultate din activități umane, reprezentative pentru cunoștințele, credințele și valorile unei comunități, la un anumit moment în timp.
Obiectele de patrimoniu pot face parte din colecțiile muzeelor, ale bibliotecilor, arhivelor sau din colecții private. Obiecte pe care le avem în jurul nostru – tablouri, fotografii vechi, obiecte moștenite – pot fi, de asemena, valoroase nu doar pentru noi, ci și ca parte a patrimoniului cultural mobil. O altă parte a obiectelor de patrimoniu sunt, desigur, încă nedescoperite, îngropate în situri arheologice sau în alte locuri neașteptate.
În funcție de tipul obiectelor, de vechimea și de raritatea lor, precum și de relevanța lor, pentru întreaga umanitate, sau pentru spațiul românesc, bunurile pot fi clasate în Inventarul patrimoniului cultural național mobil, în categoriile tezaur sau fond.
Află mai multe detalii despre sistemul legislativ românesc de protecția a patrimoniului cultural mobil
Patrimoniul cultural imaterial
Patrimoniul cultural imaterial este compus din practici, reprezentări, expresii, cunoştinţe și abilităţi – împreună cu instrumentele, obiectele, artefactele şi spaţiile culturale asociate acestora – pe care oamenii le recunosc ca parte din moștenirea lor culturală.
Din această categorie pot face parte povești, zicători, cântece și jocuri populare precum și diferite obiceiuri legate de schimbarea anotimpurilor, de calendarul agrar, de sărbători religioase sau de trecerea între diferite etape ale vieții. Aici se încadrează, de asemenea, cunoștințele și tehnicile legate de confecționarea obiectelor „de recuzită”, asociate acestor evenimente.
Meșteșugurile tradiționale, transmise din generație în generație, prin care se realizează obiecte considerate ca reprezentative pentru o anumită comunitate, cum ar fi costumele populare sau diferite tipuri de vase de ceramică, sunt, de asemenea, parte a patrimoniului cultural imaterial.
Elementele de patrimoniu imaterial au, de obiecei, origini colective și anonime, sunt transmise, cu precădere, pe cale informală, în cadrul familiei sau a diferitelor tipuri de grupuri sociale și sunt strâns legate de o anumită comunitate și o zonă speficică.
Află mai multe detalii despre elementele componente ale patrimoniului cultural, despre protecția și promovarea lor, în Textul legii nr. 26 din 29 februarie 2008 privind protejarea patrimoniului cultural imaterial.
Patrimoniul cultural digital
Odată cu dezvoltarea din ce în ce mai rapidă a activităților în mediul digital – fie că e vorba de muncă sau entertainment – apar mereu materiale noi, care ar putea fi resurse valoroase pentru următoarele generații. Cărți digitale, filme, arhive, baze de date, galerii foto, expoziții digitale sau diferite forme de experiență de realitate virtuală sau augmentată, toate au potențialul de a fi parte a patrimoniului cultural.
Materialele digitale pot fi realizate direct în mediul digital, cum ar fi reconstrucțiile digitale sau animațiile, sau pot fi replici ale unor materiale care au un suport fizic, analogic, cum ar fi documentele și fotografiile scanate.
Obiectele digitale au avantajul de a fi mai ușor accesibile unui număr mare de oameni, fără ca aceștia să fie nevoiți să străbată distanțe mari sau să aștepte timp îndelungat pentru acces la arhive sau colecții muzeale. Alte avantaje sunt legate de spațiul redus necesar stocării și de posibilitatea prezentării către public a unor obiecte care nu ar avea, altfel, un spațiu de expunere.
În ceea ce privește conservarea, deși obiectele digitale sunt „salvate” de la deterioriarea prin acțiunea factorilor fizici, acestea sunt amenințate de volatilitatea informației digitale și de schimbarea continuă a tehnologiei.
Află aici mai multe detalii despre modul în care este definit și protejat patrimoniul cultural digital.
Decoperă AICI muzee din România cu tururi virtuale și muzee cu bunuri culturale mobile digitalizate 3D.
Patrimoniul UNESCO
Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură este o agenție specializată a Organizației Națiunilor Unite (ONU) care are ca scop promovarea păcii, prin facilitarea colaborării și a dialogului între națiuni. În domeniul protejării patrimoniului, aceasta propune câte un set specific de acțiuni, pentru patrimoniul imobil (prin Convenţia privind protecţia patrimoniului mondial, cultural şi natural, adoptată în 1972) și pentru patrimoniul imaterial (prin Convenția pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial).
Protecția patrimoniului cultural imobil
Siturile care fac parte din Patrimoniul Mondial sunt recunoscute de UNESCO ca valoroase pentru întreaga omenire. Fiecare sit al Patrimoniului Mondial este considerat ca „aparținând tuturor popoarelor lumii, indiferent de teritoriul pe care este situat”.
Acestea sunt protejate atât de legislația națională, cât și la nivel internațional, în baza Convenției Patrimoniului Mondial Cultural și Natural a UNESCO din 1972 (adoptată de România în 1990).
Pentru ca un sit să fie recunoscut ca Patrimoniu Mondial UNESCO, acesta trebuie, mai întâi, identificat și propus la nivel de țară, în Lista Indicativă. În urma analizei din partea unui grup de experți și apoi, a votului Comitetului Patrimoniului Mondial, situl poate fi inclus în lista Patrimoniului Mondial UNESCO.
Siturile Patrimoniului Mondial UNESCO aflate în România sunt: Delta Dunării, Satele cu biserici fortificate din Transilvania, Biserici din Moldova, Mănăstirea Hurezi, Cetăți Dacice din Munții Orăștiei, Centrul Istoric Sighișoara, Biserici de lemn din Maramureș, precum și o parte din situl transnațional „Păduri seculare și virgine de fag din Carpați și alte regiuni ale Europei”.
Începând din iulie 2021, Peisajul cultural minier de la Roșia Montană este, de asemenea, recunoscut ca sit al Patrimoniului Mondial UNESCO.
Află AICI mai multe detalii despre Patrimoniul Mondial UNESCO.
Protecția patrimoniului cultural imaterial
Obiceiurile, practicile asociate sărbătorilor, meșteșugurile, și alte elemente de patrimoniu cultural imaterial recunoscute și protejate de UNESCO pentru capacitatea lor de a demonstra diversitatea și importanța patrimoniului cultural sunt cuprinse în Lista reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Omenirii. Aceasta a fost întocmită în urma Convenției din 2003 și este actualizată anual.
Lista pentru anul 2020 cuprinde 584 de elemente din 131 de țări. O parte dintre aceste elemente sunt recunoscute de mai multe țări ca reprezentative pentru patrimoniul lor imaterial și sunt, prin urmare, recunoscute și protejate ca patrimoniu comun al respectivelor popoare.
Pentru ca un element să facă parte din Patrimoniul Cultural Imaterial al Umanității, acesta trebuie, mai întâi, recunoscut la nivel de țară în Inventarul Național al Elementelor Vii de Patrimoniu Cultural Imaterial (click pentru mai multe detalii).
În România, acesta este alcătuit pe baza Repertoriului Național de Patrimoniu cultural imaterial, care menționează și descrie sumar o multitudine de obieceiuri, cântece, dansuri, meșteșuguri și creații populare.
Odată înscrise în Inventarul Național, elementele pot fi propuse analizei și supuse votului Comitetului Integuvernamental pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial. Elementele care primesc avizul devin parte a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității.
Lista reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Omenirii are scopul de a asigura o mai bună vizibilitate și înțelegere a patrimoniului, și de a încuraja dialogul despre diversitate culturală. UNESCO are, însă, și alte instrumente dedicate protecției patrimoniului imaterial. Dintre acestea face parte „Lista patrimoniului cultural care necesită protecție urgentă”.
Click AICI pentru mai multe detalii privitoare la listele UNESCO.