Youth of Heritage ep. 6

Cuprins

''La urma urmei patrimoniul cultural este cel mai bun „cărăuș” al amintirilor și, mai presus de toate, este despre oameni și conexiunile dintre ei.''

Miruna Găman are 29 de ani și locuiește la Bruxelles. Este intern la Europa Nostra, voluntar la asociația ARCHÉ și doctorand la Centrul de Excelență în studiul imaginii, dar, mai presus de toate, este unul dintre oamenii patrimoniului care arătă că se poate.

Ea crede în puterea patrimoniului cultural de a contribui concret la dezvoltarea societății, crede în energia și calitatea oamenilor din acest sector, deși cunoaște bine, pe propria piele, lipsurile, greutățile și provocările domeniului. Deși începutul parcursului în cultura nu a fost unul ușor, ambiția și pasiunea au determinat-o să urmeze, cu pași mici, dar coerenți și siguri, acest drum, până astăzi, când este în poziția de a inspira și de a ajuta și alți tineri să acționeze ca oameni ai patrimoniului. 

Știm că ești pasionată de patrimoniul cultural. Povestește-ne cum te implici în activități în acest domeniu.

Bună, sunt Miruna Găman, am 29 de ani și locuiesc temporar la Bruxelles.

Pasiunea mea pentru patrimoniul cultural este abordată din trei unghiuri: cel academic și de cercetare, prin intermediul doctoratului pe care îl fac la Centrul de Excelență în Studiul Imaginii; cel al proiectelor „la firul ierbii”, prin intermediul inițiativelor de la Asociația ARCHÉ; și partea legată de politici și programe la nivel european, prin intermediul internshipului de la Europa Nostra.

Acum cât timp a început implicarea ta în acest domeniu?

Primii pași i-am făcut în 2015 – 2016, când am dat o „aromă culturală” lucrării mele de licență de la Facultatea de Geografie și ulterior am început un program de master dedicat în cadrul Facultății de Istorie. La început de 2018, însă, m-am lovit crunt de aspectele mai puțin șarmante ale sectorului – număr limitat de oportunități pentru tinerii profesioniști, oferte salariale din care nu-ți puteai plăti chiria și mâncarea, o aură elitistă și înconjurată de privilegiu a unui sector care, de fapt, reprezintă chintesența a ceea ce înseamnă să fii uman, plus multă, multă impostură care, pentru un student șef de promoție, plin de energie și dornic de performanță, era extrem de demotivantă.

În toamna lui 2018, după o pauză de jumătate de an în care nu mă regăseam deloc în domeniu, pot spune că am început cu adevărat să mă implic, cu pași mici – un voluntariat aici, un voluntariat dincolo. Mi-am zis că nu pot renunța fără să fi încercat tot. Experiențele s-au suprapus frumos una peste alta, însă a fost extraordinar de greu (încă nu reușeam să mă întrețin din sectorul cultural, am lucrat în fel și fel de locuri fără nicio legătură cu domeniul), și în multe momente încă este dificil. Dar cumva simt că, în punctul ăsta, patrimoniul cultural îmi dă mult mai mult decât îmi ia.

Pe Domeniul Cantacuzino de la Florești, într-un zoom cu echipa The Future is Heritage, foto Ștefan Stoica

Ce înseamnă patrimoniul cultural pentru tine și de ce ai ales să te implici în această activitate? 

Pentru mine patrimoniul cultural este expresia umanității noastre și un punct de pornire pentru dialog. Patrimoniul cultural nu va rezolva lipsa infrastructurii, spitalele din care ieși mai bolnav decât intri (asta dacă ai norocul să mai ieși…), corupția sau lipsa cruntă de empatie care există în multe momente și te face să te întrebi „doar atâta putem?!”. Însă cred cu tărie că patrimoniul cultural poate fi un instrument de dezvoltare concretă, așa cum au demonstrat-o și studii precum Cultural Heritage Counts for Europe. 

Cred că fiecare dintre noi este un creator de patrimoniu, cred că modul în care acest sector este privit trebuie schimbat, și mai cred că patrimoniul cultural poate fi o punte de conversație care să ajute la rezolvarea decalajelor dintre regiunile continentului. Iar oamenii din sector sunt cei mai faini oameni pe care i-am cunoscut vreodată – poți să discuți cu ei cele mai profunde și abstracte subiecte la o bere, și poți să râzi cu lacrimi de cele mai mărunte lucruri. Am căpătat niște prieteni extraordinari în acest domeniu, și ne susținem reciproc în momente critice.

De ce este importantă pentru tine activitatea la Europa Nostra? Care este participarea ta la  implicarea tinerilor în cunoaștere, promovarea și protejarea patrimoniului cultural?

Activitatea la Europa Nostra îmi oferă șansa de a vedea pârghiile prin care sectorul patrimoniului cultural poate fi integrat în strategii și politici publice la nivel european, precum și oportunitatea de a avea un impact la scară mai mare. Principalul obiectiv pe care îl am în vedere acum este colectarea de răspunsuri pentru consultarea ”Youth for the Future of Cultural Heritage in Europe”, un sondaj amplu la nivel european care urmărește să afle perspectivele tinerilor în domeniu sau entuziaști. Întrebările se axează pe oportunitățile profesionale sau de voluntariat, gradul de satisfacție privind salariile din sector, abordarea patrimoniului cultural în discursul public european – încercăm să vedem situația din toate unghiurile posibile. 

Încerc și să comunic despre domeniu prietenilor mei din alte sectoare de activitate, deoarece cred cu tărie în puterea exemplului personal. Sunt foarte mândră că au participat la mai multe evenimente tematice și chiar au donat pentru campanii de strângere de fonduri pentru obiective de patrimoniu.

Miruna si raportarea unui proiect AFCN

Care este proiectul/ inițiativa/ realizarea ta în domeniu pe care o privești cu cea mai mare mândrie?

Am două realizări la care mă uit cu mare drag (una este în curs, haha). Prima este seria de webinarii The Future is Heritage, pe care le-am realizat în 2020 în cadrul unei echipe internaționale cu tineri profesioniști din Țările de Jos, Irlanda, Spania și Franța. În 2020 voiam inițial să organizăm o școală de vară internațională, însă pandemia ne-a forțat să ajustăm planurile. 

A doua este teza de doctorat la care am început să lucrez și care urmărește evaluarea impactului social al patrimoniului cultural în România, o temă încă necercetată la noi în țară. Va fi o lucrare interdisciplinară și care sper să devină un instrument practic pentru organizații și decidenți de la toate nivelurile – poate sunt un pic idealistă, vom vedea la final.

Povestește-ne cum a fost momentul în care a apărut pentru prima data interesul față de patrimoniu?

Nu a fost neapărat un moment, ci un șir de piese de domino. La facultate mereu am fost atrasă mai mult de partea de geografie umană, așa că a fost destul de naturală tranziția către patrimoniul cultural. De asemenea, voiam să plec în Germania la master și m-am panicat un pic când mi-am dat seama că nu știam mai nimic despre București și nici despre orașul meu natal, Ploiești, iar dacă urma să fiu acceptată la master, nu voi mai avea când să le descopăr. Așa că am început să iau aceste două orașe la pas, să citesc despre istoria lor, să le privesc cu un ochi tandru și curios și să le descopăr toate nuanțele. În imperfecțiunile lor am găsit multe povești și detalii care m-au făcut să înțeleg un pic mai bine spațiul în care îmi desfășuram viața și ce efect are asupra mea.

N-am mai ajuns la master în Germania, dar pasiunea pentru patrimoniu a rămas și a evoluat odată cu trecerea anilor.

Undeva în colțul din dreapta, ținând un workshop despre patrimoniu și incluziune socială la Erasmus Generation Meeting 2022, Porto

Ai avut parte de vreo experiență amuzantă?

Multe, dar nu știu pe care le pot menționa fără să aibă diverse repercursiuni, haha! Însă aș menționa o experiență care m-a schimbat din temelii – școala de vară ILUCIDARE 2021, ce a avut loc în Cracovia și Krosno în cadrul unui proiect care a explorat legăturile dintre patrimoniu cultural și inovație, respectiv relații internaționale. 

Școala de vară a fost prima mea călătorie în străinătate după relaxarea restricțiilor și a avut un program care a lăsat energie și spațiu suficiente pentru acumulare de cunoștințe noi, a le folosi în moduri practice și a socializa la cote maxime. Am niște amintiri extraordinare din acea săptămână din Polonia, iar viața mea s-a schimbat după aceea în niște moduri pe care nu mi le-aș fi imaginat niciodată.

Care este mesajul tău pentru tinerii de vârsta ta care ar vrea să se implice în activități legate de patrimoniul cultural?

Să-și găsească „de ce”-ul potențialei lor implicări și să se țină de el ca de un colac de salvare. Să se uite la sector dintr-o perspectivă cât mai largă. Și, mai ales, să creeze amintiri, pentru că la urma urmei patrimoniul cultural este cel mai bun „cărăuș” al amintirilor și, mai presus de toate, este despre oameni și conexiunile dintre ei.

Abonare Newsletter

Abonează-te la newsletter pentru a primi ultimele noutăți.