Are doar 26 de ani, însă are deja un CV impresionant ca … om al patrimoniului. Celina e istoric, membru al unor organizații cunoscute precum ACTUM (Ambulanta pentru Monumente filiala Moldova Nord) și Asociația Biserici Înlemnite. O întâlnești în egală măsură prin arhive sau biblioteci și pe schele sau acoperișuri de monumente care au nevoie de un prim ajutor de urgență.
În cei mai bine de 6 ani scurși de la prima școală de vară, Celina s-a implicat în 20 de șantiere de punere în siguranță și a umblat mii de kilometri prin zona Moldovei pentru a inventaria biserici de lemn și a cerceta șindrila istorică. Dar sunt multe alte lucruri despre care e musai să aflați din povestea Celinei. Am pune pariu că vă veți simți chiar inspirați.
Știm că ești pasionată de patrimoniul cultural. Povestește-ne cum te implici mai exact în acest domeniu.
În prezent activez în calitate de membru în Asociaţia ACTUM care implementează proiectul Ambulanţa pentru Monumente, filiala Moldova Nord. La ACTUM, rolul meu principal este de istoric al echipei. Acolo unde vine Ambulanţa, Celina sapă toate resursele şi arhivele posibile pentru a reconstitui istoricul monumentului, de multe ori într-o altă ipostază decât a fost el consacrat în literatura de specialitate. Ca istoric, caut să sensibilizez comunitatea locală şi să-i ajut pe ceilalţi voluntari să dea substanţă activităţilor de şantier la care iau parte, să înţeleagă faptul că ei nu învaţă doar să zidească o cărămidă sau să bată şindrilă.
În paralel, sunt membru şi în Asociaţia Biserici Înlemnite, unde particip în calitate de specialist la campaniile de inventariere a bisericilor de lemn din ţară, clasate sau neclasate, indiferent de cult. Şi aici activez în principal în sfera cercetării istorice, dar şi a meşteşugului şindrilei, respectiv a etapelor sale istorice în contextul unei biserici-monument. Anul ăsta sper să coordonez, alături de colegii mei, prin BÎ, o campanie de inventariere a bisericilor din lemn din judeţul Iaşi. Mai fac şi altele: aplic pentru finanţări, particip la intervenţii de punere în siguranţă pe monumente, etc..
Acum cât timp a început implicarea ta în acest domeniu?
Am început să merg la şcoli de vară prin 2016. Am debutat cu şcoala de restaurare de la Bonţida, jud. Cluj, apoi am tot frecventat şantiere arheologice, intervenţii de punere în siguranţă, conferinţe de specialitate, până când asta a ajuns să-mi ocupe aproape tot timpul. Cred că despre implicare reală se poate vorbi, în cazul meu, în punctul în care am ţinut să fac diferenţa între ce studiam în facultate (artă, istorie, arheologie), şi activităţi concrete de conservare a patrimoniului construit, caz în care aş muta momentul definitiv în anul 2018.
Ce înseamnă patrimoniul cultural pentru tine și de ce ai ales să te implici în această activitate?
Am ales să mă implic în acest domeniu, fiindcă mi-am dat seama că este nevoie și de alte perspective, unele venite din partea tinerilor pentru tineri. Spre exemplu, în cadrul proiectul Muzee de la sat, realizăm tururi virtuale 3D interactive pentru fiecare muzeu vizitat și mai apoi le publicăm pe www.muzeedelasat.ro.
Prin intermediul materialelor noastre, la care lucrăm cu lunile, reușim să atragem atenția (și inclusiv pe cea a tinerilor) și, poate cel mai important, să conservăm patrimoniul cultural rural. În urma conversațiilor avute cu muzeografii, ne-am dat seama că soarta multor muzee de la sat este incertă, nu se știe cum vor arăta peste 1-2-3 ani și, de aceea, faptul că avem o copie digitală, cred eu, este un avantaj foarte mare. Totodată, aleg să promovez obiectivele culturale de la sat și viața rurală în general, pentru a arăta că nu-i o lume plictisitoare ori stigmatizată (așa cum vedem la știri), ci un univers cu tradiții bogate, cu povești fascinante, cu liniște și natură, cu oameni care încăsfințesc locul.
Care este proiectul/ inițiativa/ realizarea ta în domeniu pe care o privești cu cea mai mare mândrie?
Iniţiativa de a fi acolo când era cel mai greu, ori de câte ori a fost nevoie. Am participat la aproximativ 20 de şantiere de punere în siguranţă a monumentelor istorice, am luat parte la inventarieri, şantiere arheologice, la episoade de organizare logistică ce au precedat posibile intervenţii sau evenimente de patrimoniu, am umblat mii de kilometri prin zona Moldovei pentru a cerceta şindrila şi povestea meşteşugarilor ei, am modificat substanţial istoria ştiută a unor monumente, şi poate am făcut şi altele care-mi scapă acum. Nu pot alege un moment de mândrie din cele enumerate mai devreme, dar pot numi o mie de momente în care am înfruntat frica de înălţimi pe acoperiş, frica de oameni sau de circumstanţe, condiţiile vitrege, momente în care am gestionat eşecul personal sau pe al celorlalţi într-o manieră care sper că m-a făcut un om mai bun. Toate neajunsurile astea mărunte care nu se văd şi felul în care le-am ţinut piept cum m-a lăsat inima sunt realizarea pe care o privesc cu cea mai mare mândrie în domeniul ăsta.
Povestește-ne momentul în care a apărut pentru prima data interesul față de patrimoniu
Un interes să zicem latent faţă de patrimoniu am avut încă din primul an de liceu, dar momentul zero pentru implicarea mea definitivă în conservarea patrimoniului s-a petrecut în vara anului 2018, în vârful cetăţii dacice de la Costeşti. Participam la campania de săpături de la Sarmizegetusa Regia. Într-o excursie de studiu, profesorul nostru, Gelu Florea, ne-a dus la cetatea de la Costeşti, unde a livrat un discurs despre pierderea irecuperabilă a patrimoniului arheologic, implicit a turnurilor de la Costeşti. Un om pe care eu îl percepusem drept reţinut şi pragmatic tocmai ţinuse un discurs pătimaş care avea să-mi dea soarta peste cap. Când ne-am întors la baza arheologică de la Grădiştea de Munte, m-am dus ţintă la domnia sa şi i-am propus să mă îndrume cu o licenţă pe conservarea ruinei arheologice. Problema era că habar n-aveam de unde să încep cu înţelegerea fenomenului la noi în ţară. Avusesem în vedere faptul că profesorii mei de la istoria artei pledaseră în nenumărate rânduri pentru participarea noastră în cadrul intervenţiilor de punere în siguranţă organizate prin proiectul Ambulanţei pentru monumente, aşa că m-am hotărât să o iau de acolo. Curând după aceea am devenit fata cu rucsacul în spinare care pleca de la cursuri direct către tren, spre sate uitate de lume.
Ai avut parte de vreo experiență amuzantă / inedită?
Domeniul acesta e ceva care se digeră mai greu dacă n-ai un simţ al umorului dezvoltat. Momente amuzante şi inedite am trăit la tot pasul, dar cred că mai mult contează atitudinea cu care le primeşti în viaţa ta. De pildă, uneori s-ar putea să te distreze să te prindă ploaia sau ninsoarea la lucru, alteori mai puţin. Sau să ţi se strice maşina pe drumul spre şantier. Ca să nu pic în ipostaza bătrânei echilibrate şi moralizatoare, am să povestesc totuşi ceva care mie mi s-a părut inedit. Prin vara anului 2021 avea loc intervenţia de punere în siguranţă a bisericii de lemn de la Şesuri, judeţul Bacău. Mă ocupasem de cercetarea istorică a monumentului şi într-o seară îmi dă telefon amicul meu ca să mă anunţe: „mâine vii şi prezinţi cercetarea istorică a bisericii în faţa localnicilor” şi atât. Fusese un moment de mare panică pentru mine, întrucât nu aveam niciun material pregătit, iar istoria bisericii rămăsese mai degrabă o enigmă cu care greu puteai impresiona o comunitate. Printr-o idee care pornise atât din partea mea, cât şi a amicului meu, ilustrasem deja câteva detalii cu biserica, cărora le-am mai adăugat în seara aceea nişte reconstituiri în acuarelă ale etapelor istorice ale monumentului. Cred că momentul a fost cu siguranţă inedit pentru toţi participanţii la acţiune, iar schiţele acelea au devenit, timp de o oră, cele mai fotografiate lucrări de artă grafică de pe valea Tazlăului Sărat!
Care este mesajul tău pentru tinerii de vârsta ta care ar vrea să se implice în activități legate de patrimoniul cultural?
Onoraţi-vă profesiile şi faceţi din ele ceva inedit. Formarea patrimonială nu se termină niciodată. Provocaţi-vă pe voi şi provocaţi-vă mentorii (mai ales pe ei!). Lămuriţi-vă circumstanţele în care vi se pare că nu meritaţi o nedreptate sau un privilegiu. Luaţi iniţiativa! Şi nu în ultimul rând: la vârsta asta, mai rău decât să greşiţi este să le ştiţi pe toate…