Fă cunoștință cu tineri care iubesc patrimoniul cultural!
Am promis că aici, la Centru, vorbim despre patrimoniu la viitor. E important, deci, să-i cunoaștem pe cei mai tineri dintre iubitorii patrimoniului cultural.
Pe parcursul acestui an vom vorbi cu adolescenți și tineri care își dedică timp și efort pentru a contribui cum pot ei la cunoașterea, protejarea si promovarea unor elemente de patrimoniu cultural. Unii sunt voluntari pe șantiere de restaurare, alții îl descoperă și îl cercetează în arhive, mulți redescoperă meșteșuguri și le aduc aduc în prezent în forme și semne străvechi dar cu spirit viu.
Această campanie vine în contextul în care anul 2022 a fost declarat de Comisia Europeană drept Anul European al Tineretului.
Carla este o elevă de 18 ani, voluntar la Heritage of Timișoara. Pasiunea ei pentru patrimoniul cultural s-a născut din dorința de a salva și promova clădirile de istorice din Timișoara: „O parte din mine a simțit că în acest mod pot fi apreciate și, poate, salvate, clădirile ce dau Timișoarei farmecul ”. Carla a făcut parte din echipa care s-a ocupat de inaugurarea muzeului dedicat familiei de florari Mühle, cea care a adus Timișoarei numele de „orașul trandafirilor”.
Anul trecut, cu ocazia ediției HoT: Architects, printre copacii din Parcul Regina Maria, puteam descoperi instalația artistică propusă de Carla (v. imagine) în urma studierii vieții și activității profesionale a arhitectului Ede Reiter.
Heritage of Timișoara este un proiect de intervenție culturală în cartierele istorice ale orasului de pe Bega. Este ideea ascociației Prin Banat pentru promovarea patrimoniului cultural material, a nevoii de protejare și conservare a acestuia, precum și încurajarea turismului cultural în cartierele istorice timișorene.
Știm că ești un om al patrimoniului, cum ai descrie concret activitatea pe care tu o desfășori în acest domeniu?
Bună! Sunt Carla Barna, am 18 ani și locuiesc în Timișoara.
Am participat ca voluntar la proiectul asociației Prin Banat, Heritage of Timișoara, unde am luat parte la cercetare și traducerea unor documente istorice (din maghiara de acum 100 de ani, help). Aceasta era partea liniștită. Ce mi-a placut cel mai mult însă au fost diferitele workshop-uri la care am participat (la un moment dat și pe post de speaker) și evenimentele unde am putut oferi o mână de ajutor cu organizarea. În acest fel, am descoperit o nouă latură a orașului meu, una la care nu aș fi ajuns altfel, decât prin tururile ghidate, sesiunile de cartare sau discuțiile cu specialiști din domeniu.
Ce înseamnă patrimoniul cultural pentru tine și de ce ai ales să te implici în această activitate?
Patrimoniul cultural, pentru mine, este o șansă de a ne reconecta cu anumite valori și idealuri care, într-un fel, au crescut și au trecut prin amintirile a multor generații, până a ajunge la noi. De când eram foarte mică, puteam identifica unele case din patrimoniul local după elemente ce le distingeau („Hai să vedem casa cu îngerași!”), dar în același timp observam cum, pe an ce trece, ajung în stare din ce în ce mai deplorabilă. Cred că, deși am găsit oportunitatea de voluntariat la întâmplare, o parte din mine a simțit că în acest mod pot fi apreciate și, poate, salvate, clădirile ce dau Timișoarei (+ Banatului) farmecul pe care-l cunoaștem cu toții. Pentru mine, proiectul Heritage of Timișoara a căpătat importanță în momentul în care am început să am o experiență hands-on – când am văzut pasiunea cu care lucrează această comunitate, aflându-mă în mijlocul activităților, și mai apoi urmărind rezultatul final. Cred că a devenit important când m-a făcut să realizez cât de multe are Timișoara de oferit și cât pot oferi eu înapoi, ca mulțumire.
Acum cât timp ai început să faci asta?
Din păcate, experiența mea cu HoT a fost petrecuta în cea mai mare parte în pandemie, prima ședință de voluntariat a fost în februarie 2020.
Povestește-ne cum a fost momentul în care a apărut pentru prima data interesul față de patrimoniul imobil din oraşul tău!
Acum câțiva ani am început să fac plimbări lungi prin oraş, cum nu mă mai puteam puteam baza pe STPT (Societatea de Transport Public Timișoara). În timp, am început să văd dincolo de trotuarul din fața mea. Pot spune că interesul față de patrimoniul local a apărut prima oară când mi-am ridicat un pic ochii.
Ai avut parte de vreo experiență amuzantă de când esti volunar HoT?
Prima care îmi vine în minte este marea cursă de a aduna totul din curtea casei cu iederă, căci începuse să plouă. Evenimentul de la Casa cu Iederă era pentru a inaugura muzeul dedicat familiei de florari Mühle, cea care a adus Timișoarei numele de „orașul trandafirilor”. Înăuntrul casei am montat panouri care arată nu numai părți ale vieții acestei familii, dar și moștenirea lăsată în urmă. Prea puțini timișoreni (printre care și eu) știau de existența și importanța lor în dezvoltarea orașului.
Care este mesajul tău pentru tinerii de vârsta ta care ar vrea să se implice în activități legate de patrimoniul cultural?
Just do it. Thank me later.